Cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, antrenorul CSMS Iași, Marius Lăcătuș, este sărbătorit de FRF el fiind un jucător-simbol pentru România cu 83 de selecții și 13 goluri marcate!

- Marius Lăcătuş, ce însemna pentru tine convocarea la echipa naţională?
- Nu doar pentru mine, ci pentru orice jucător care se respectă şi vrea să facă performanţă în sport, prezenţa în echipa naţională reprezintă un vis, un obiectiv major. Asta însemna pentru mine! Am visat să joc pentru România din prima zi când am devenit fotbalistul Stelei.

- Care a fost prima convocare şi cum ai primit vestea?
- A fost intr-o iarnă, pentru un turneu sud-american. Din start am stat mult la naţională, cam o lună şi jumătate (râde). Am jucat prin Ecuador, Argentina, Brazilia… Le-am luat pe toate la rând. Cei de la club m-au anunţat că s-a primit o telegramă de convocare. Am primit vestea cu imensă bucurie. De la Steaua mai erau atunci Ştefan Iovan şi Vasile Iordache.

- Cea mai mare bucurie trăită la echipa naţională?
- Pentru mine toate meciurile au fost la fel de importante. Se desprinde totuşi partida cu Danemarca, de calificare după 20 de ani la Mondiale. Mă gândesc la fel de mult şi la toate meciurile de la Campionatele Mondiale, toate reuşitele acelor turnee finale. Daca stau şi ma uit pe lista meciurilor îmi aduc aminte cu plăcere de multe dintre ele. Şi să îţi răspund şi la o eventuală întrebare legată de marile dezamăgiri. Că ştiu cum se pun întrebările astea (râde). Mă gândesc la jocurile cu Bulgaria, mai ales cel de la Sofia. Cu adevărat momente triste.

"Cu Dinu aflam şi geografia adversarilor, cu Lucescu stăteam ore-n şir în şedinţe, cu Ienei îi călcam pe ochi!"

- Care este selecţionerul cu care ai colaborat cel mai bine?
- M-am înţeles cu toţi. E adevărat că un fotbalist cel mai bine se înţelege cu antrenorul care-l bagă în echipă. Fiecare a avut o contribuţie la rezultatele mele, m-a ajutat să joc pentru România, să devin titular. Am învăţat multe de la ei. Vă daţi seama că am avut selecţioneri mari, precum Mircea Lucescu, Mircea Rădulescu, Gheorghe Constantin, Emeric Ienei, Cornel Dinu, Anghel Iordănescu. Slavă Domnului ca i-am avut pe toţi şi am tot învăţat de la ei!

- Care erau discursurile mobilizatoare ale selecţionerilor?
- Domnul Cornel Dinu avea un fel special de pregătire. Cu Dinu ştiam că toţi adversarii sunt războinici şi că trebuie să fim de două ori mai atenţi. Ştiam totul chiar şi despre ţara adversarilor (râde). Domul Ienei era mai direct. Avea o vorbă când ieşeam pe teren. Ne spunea să-i călcăm pe ochi şi să câştigăm meciul! Cu Mircea Lucescu, poate pentru că eram şi mai tânăr, aveam o problemă. Stăteam în şedinţe cu studierea adversarului chiar şi două ore! Eu, în schimb, ardeam de nerăbdare să ies pe teren. Domnul Iordănescu semăna mult cu Lucescu. Pregătea fiecare meci din toate punctele de vedere. Poveştile mobilizatoare le spuneau când ne plimbam prin parc. La stadion sau în şedinţele tactice nu le mai ardea de aşa ceva.

"Imnul României îmi aducea energia în plus"

- Ce calităţi trebuie să aibă un jucător convocat la naţională?
- În afară de cele tehnice, trebuie să corespundă din multe puncte de vedere, psihic, medical etc. Înainte de toată însă, trebuie să vrea, să fie mândru ca a ajuns să imbrace tricoul României. Eu când auzeam imnul aveam pielea de găină şi chiar primeam energie în plus, faţă de tot ce acumulam în pregătirea partidei.

- Cel mai bun coleg de la lot?
- Bine, cu toţi m-am înţeles bine. E o întrebare grea. Cel mai bine m-am înţeles, normal, cu colegii de la echipa de club. Nu pot spune însă că nu eram prieten cu dinamoviştii. Pe finalul carierei eram foarte bun prieten cu Andone, Lupescu, Prunea şi Răducioiu. Când eram mai tânăr eram apropiat şi de oltenii Irimescu, Negrilă, Ungureanu şi Lung.

- Ce spui de faptul că unii fotbalişti renunţă la naţională?
- Nu sunt de acord, dar sigur au motivele lor. Nu ştiu care sunt ele de refuză. Eu am fost pus în situaţia de a alege. În 1993, când eram la Oviedo, spaniolii mi-au spus că pe durata contractului, doi ani, nu mai pot merge la naţională. Am decis imediat să mă întorc în ţara pentru a continua activitatea şi la naţională. Cred ca oricine trebuie să gândească aşa, dar nu suntem toţi la fel.

Sursa: FRF.ro